Fără să caute să impresioneze, Liviu Pintileasa s-a dedicat rolurilor complexe care îl provoacă și îi testează limitele. Începând cu cel mai recent rol din filmul „Căsătoria” și continuând cu lecțiile de viață care i-au conturat drumul, actorul ne invită într-o incursiune sinceră în parcursul său artistic. Într-un interviu onest și profund, Liviu ne vorbește despre colaborările cu regizori exigenți, despre momentele definitorii ale carierei sale și despre bucuria de a crea. În spatele personajelor, descoperim un om autentic, în permanentă căutare a adevărului artistic și a sinelui.
Ce te-a atras cel mai mult la rolul pe care îl interpretezi în filmul „Căsătoria” și ce aspecte din personajul tău consideri că rezonează cu tine, personal?
Conașu e un personaj complex, care ar putea fi o piatră de încercare pentru orice actor. Am avut eu șansa să mă iau la „trântă” cu el – sper că l-am dovedit cumva. În ceea ce privește modul în care rezonează cu mine, sper că suntem departe unul de celălalt, în mai toate privințele.
Cum a fost procesul de pregătire pentru acest rol? Ai avut nevoie de un anumit tip de cercetare sau poate chiar de schimbări personale pentru a da viață personajului?
Pregătirea pentru acest rol cred că a avut mai multe etape. Prima a început în 2019 cu repetițiile pentru spectacolul „Nunta lui Krecinski”, la Teatrul de Comedie, în regia lui Mihai Bendeac. A doua etapă a debutat la sfârșitul anului 2023, când au avut loc primele lecturi ale scenariului, și s-a încheiat anul acesta în luna mai, odată cu filmarea. Pare un proces destul de lung, dar, cred eu, necesar și de mare ajutor, după cum s-a dovedit în momentul în care ne-am întâlnit pe platoul de filmare.
Cum a fost experiența de a lucra cu Mihai Bendeac ca regizor pentru acest proiect?
Nimic surprinzător. Lucrez cu Mihai de câțiva ani, în diferite proiecte. Știam că este pasionat, meticulos și obsedat de munca lui, ceea ce ne face și nouă viața mai ușoară. Un partener cu care poți pleca liniștit la drum lung, cu încrederea că nimic nu este imposibil.
Ai declarat la un moment dat că preferi rolurile complexe, dificile, care sunt foarte departe de tine ca structură. Care a fost cel mai dificil rol pe care l-ai jucat?
Evit să menționez vreun rol, evit comparațiile între ele, de teamă să nu se întoarcă împotriva mea. O să spun totuși că cel mai dificil rol este următorul. Mereu. Fiecare nou proiect vine la pachet cu temeri, incertitudini, angoase, căutări, dar în marea lor majoritate, cu mari satisfacții.
Când nu ești pe scenă sau pe platourile de filmare, ce alte pasiuni ai?
Sunt un mare consumator de filme, de toate genurile, și transmisiuni sportive. Îmi place să grădinăresc, să meșteresc – mă relaxează foarte tare. Îmi place muntele, pădurea și, din păcate, nu le întâlnesc atât de des pe cât mi-aș dori.
Cum ai descrie fericirea?
Fericire e atunci când nimic din jur nu mai contează, ci doar clipa aceea, acel moment care luminează interior și exterior eul.
Dar tristețea?
Tristețea este ceața care nu ne lasă să vedem răsăritul.
Privind în urmă la parcursul tău ca actor, care a fost cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o până acum? Cum te-a ajutat aceasta să evoluezi?
Cred că cea mai importantă lecție pe care am învățat-o, din păcate destul de târziu, este că nu trebuie să demonstrez nimic, nimănui. Asta mi-a dat libertatea și bucuria de a crea.
Există un moment în cariera ta care te-a marcat profund și pe care l-ai considera definitoriu pentru cine ești astăzi? Ne poți povesti despre acesta?
Momentul în care am fost trecut pe „tabla neagră” și n-am muncit o perioadă destul de mare. Acesta a fost și momentul în care mi-am pus visele în geamantan și am aterizat la București. Ajuns aici, am luat-o de la zero și-am construit, an după an, povestea mea în teatru, film, dar și un „ACASĂ”.
După acest film, există alte proiecte sau roluri pe care ți-ai dori să le explorezi?
Roluri și proiecte cu siguranță că vor veni; importante sunt întâlnirile pe care acestea le prilejuiesc. Nădăjduiesc să fie cât mai plăcute, inspirate și motivante.
